Din toate diamantele existente pe pământ, cel mai de preţ, frumos, mare...

Din toate diamantele existente pe pământ, cel mai de preţ, frumos, mare şi sclipitor este oraşul meu – Sebeș.

0

Fiecare fiinţă vie, fie o fată, fie un băiat, sau chiar o pasăre, are un loc pe pământ care e cel mai drag sufletului şi pentru care e gata să facă orice. Pentru mine acel loc este Sebeșul.

Sebeșul e un oraş de vis, locul unde m-am născut, am crescut, unde am pronunţat primele cuvinte, am făcut primii paşi, unde am fost alinată pentru prima dată de vorbele dulci ale mamei şi de razele blânde ale soarelui. Sebesul e un colţ de rai plin de locuri fermecătoare: locuri, ce prin frumuseţea lor încântă privirile miilor de locuitori ospitalieri şi ale vizitatorilor . În vremurile noastre grele, pline de probleme şi nevoi, doar Sebesul este locul unde simt căldura maternă şi sufletul se face ca pâinea caldă de mare şi mă cufund în acea fortăreaţă albă din piatră, plină de bucurii, plăceri şi pace. Sebesul este oraşul care adăposteşte oameni diferiţi la caracter, de etnii şi limbi diferite, dar care reuşesc să convieţuiască în pace şi armonie. De ce să căutăm fericire hoinărind prin lumea mare, dacă în sud-estul Europei, în Romania, există oraşul Sebeș – oraş al aspiraţiei şi bucuriei? Bătrânul Sebeș, cu povara anilor în spate, cu amintirea trecutului extrem de dificil, dar în final – glorios, este locul unde cerul este mai albastru, soarele luceşte mai tare, pasărea mai frumos cântă, iar orasul are un iz plăcut de fericire. Sebeșul e ca o casă părintească cu proprietari buni şi inteligenţi. Pe prispa acestei case metaforice mai stau şi astăzi doi bătrâni înălbiţi de ani şi de înţelepciune ce îşi aşteaptă cu disperare şi dor copiii acasă. Sebeșul e ca amintirea zilelor din copilărie, a zilelor cu soare când alergam pe văi şi pe câmpii cu libertatea în plete şi soarele în priviri, amintire pe care o port în sufletul meu mereu şi peste tot pentru a-mi readuce zâmbetul pe faţă şi pacea în inimă ori de câte ori am nevoie de ea.
Admirând oraşul putem afirma cu certitudine că într-adevăr el este o lacrimă a lui Dumnezeu, căci este cel mai divin şi mai minunat oraş de pe planetă. Totuşi, frumuseţea oraşului e doar un detaliu ce cedează mult în faţa amalgamului de calităţi ale poporului ce trăieşte aici, popor care este mereu gata să-ţi dea o mână de ajutor, să te întâmpine mereu cu zâmbetul pe buze, braţele deschise şi masa plină de bucate. Din câmpul cu nume Romania, Sebeșul, după părerea mea, este cea mai mare şi mai frumoasă floare, la rădăcinile căreia trebuie să turnăm mereu apă şi să avem zi de zi grijă de ea pentru ca nicio petală din corola ei să nu cadă. Oraşul meu e o pasăre, un porumbel alb ce zboară spre cer, spre noi orizonturi, fără cale de întoarcere. Nu ştiu pe unde mă va purta viaţa, nici pe ce aripi voi zbura în viitor, dar sunt sigură, că ori de câte ori voi încerca să schimb tabloul pitoresc al Sebeșului cu imaginea unei alte localităţi, voi simţi în suflet o pustietate deosebit de mare, căci nimeni nu-mi poate oferi acea căldură pe care o pot primi când păşesc pragul oraşului meu natal. Aici mă voi putea întoarce oricând, căci sunt sigură că uşile-i vor fi deschise. Din toate diamantele existente pe pământ, cel mai de preţ, frumos, mare şi sclipitor este oraşul meu – Sebeș.

Carmen Sebes