Astăzi prăznuim Intrarea Maicii Domnului în Biserică

Astăzi prăznuim Intrarea Maicii Domnului în Biserică

80

În fiecare an, pe 21 noiembrie, creştinii ortodocşi şi greco-catolici sărbătoresc Intrarea Maicii Domnului în Biserică, una din cele mai mari sărbători închinate Fecioarei Maria. Această sărbătoare ne aminteşte de ziua în care s-a împlinit făgăduinţa făcută de părinţii Fecioarei Maria, care au jurat că dacă vor avea un copil, îl vor închina Domnului. Numită în popor şi Vovidenia sau Ovidenia, acest praznic a fost rânduit de Biserică în amintirea zilei în care, după tradiţie, Sfinţii Ioachim şi Ana au adus pe fiica lor, Maria, în vârstă de trei ani, la templu, unde a rămas până la vârsta de 14 sau 15 ani, ca una care, încă înainte de naştere, fusese destinată Domnului de către părinţii ei. Maria a fost primită solemn de comunitatea templului, condusă de preotul Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul. A fost condusă în acel loc sfânt ca să devină ea însăşi „Sfânta Sfintelor” lui Dumnezeu, biserică vie şi templu al pruncului dumnezeiesc care se va naşte din ea. Amănunte despre această etapă a vieţii Maicii Domnului sunt consemnate într-o apocrifă din secolul al II-lea, cunoscută sub numele de „Evanghelia după Iacov“ sau „Protoevanghelia“. Astfel, la trei ani de la naşterea fetiţei, Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana au chemat toate rudele lor din Nazaret, au îmbrăcat-o pe fetiţă cu cele mai bune haine şi au plecat spre templu. Cete de fecioare tinere însoţeau grupul şi cântau, ţinând lumânări aprinse în mâini. La templu a fost întâmpinată de marele preot Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul. Până la intrarea în templu se urcau 15 trepte şi, potrivit ritualului, iudeii trebuiau să se oprească pe fiecare treaptă pentru a rosti un psalm. Fiind prea mică, părinţii au vrut s-o ajute pe Maria şi să rostească psalmii în locul ei. Fetiţa însă, prin harul divin, a urcat repede singură treptele până sus. După ce a întâmpinat-o, binecuvântându-o prin cuvintele „,Marele Preot a luat-o de mână pe pruncă şi a dus-o în cea mai sfântă încăpere a templului, în Sfânta Sfintelor. Tradiţia spune că Fecioara Maria a rămas 12 ani la templu, petrecându-şi timpul asemenea celorlalte fecioare; citea Scripturile, iar Îngerul Gavriil îi aducea hrană şi îi tâlcuia locurile mai greu de înţeles din Biblie, pregătindu-o pentru Vestea cea Bună. Deşi nu instituită oficial, sărbătoarea a existat înainte de sec. al VI-lea. Există astfel o menţiune a ei din sec. al IV-lea, făcută de Sf. Grigorie de Nyssa. Mai există şi o mărturie privind construirea unei biserici de către împărăteasa Elena în cinstea acestui eveniment. Sfântul Andrei Criteanul (sec. al VII-lea) vorbeşte şi el despre această sărbătoare ce se ţinea la Ierusalim. În sec. al VIII-lea, patriarhii Gherman şi Tarasie au rostit câte o predică în cinstea acestei sărbători. Se pare că data de 21 noiembrie reprezintă data sfinţirii unei biserici cu acest hram în 543. Biserica a fost construită de Iustinian cel Mare lângă zidul ruinat al Templului. În Apus, sărbătoarea a fost adoptată mult mai târziu de papa Grigorie al XI-lea, care a celebrat-o pentru prima dată la Avignon, în 1374. Ea s-a răspândit in sec. XV-XVI, în timpul papilor Sixt al IV-lea şi Sixt al V-lea. Sărbătoarea mai este cunoscută în popor sub denumirea de Vovidenia, Ovedenia sau „Obrejenia”. Din această zi la slujbele noastre încep să se cânte Catavasiile Naşterii Domnului şi de asemenea se pot cânta colinde. În această zi de post este dezlegare la untdelemn, vin şi peşte.